Cine sunt eu ?

Am început să îmi pun din ce în ce mai des întrebarea asta si nu ştiu dacă să o iau ca pe un lucru pozitiv. Şi chiar aşa.. cine sunt eu ? Sunt om, asta e sigur. Mai exact , sunt un om obişnuit.. un om cu calităţi si defecte,care momentan nu se poate mândri cu nimic întrucât este abia la începutul drumului, dar care totodată are o mulţime de regrete. Sunt un om cu greşeli omeneşti, fireşti ,cu amintiri frumoase dar şi urâte .. un om care are multe întrebări dar şi multe răspunsuri de dat. Sunt un om care are multe frământări interioare,multe iluzii,dar şi multe temeri. Un om care a crezut în oameni, în prietenie sfârşind prin a fi dezamăgit de cele mai multe ori. Sunt un om care se străduieşte să evolueze spre bine, care ştie că are multe greşeli dar pe care le regretă.. care poate a vorbit de rău, a trădat, a minţit, a judecat fără să gândească şi nu a ştiut să preţuiască suficient persoanele care i-au fost alături în cele mai grele situaţii. Dar cu toate astea, a înţeles că viaţa nu este perfectă, noi oamenii nu suntem perfecţi şi că aceste eşecuri ne hrănesc maturizarea şi ne ajută să devenim mai buni. De asemenea, sunt un om care s-a trezit de multe ori singur, care este conştient că a facut multe alegeri greşite şi nu a ascultat de multe ori sfaturile bune. Sunt un om care a crezut în vorbe false şi a realizat mult prea târziu că oamenii ne pot abandona ca şi cum nu am fi însemnat nimic pentru ei. Sunt un om care nu a cunoscut iubirea dar o aşteaptă cu braţele deschise... Un om care atunci când priveşte în urmă are multe regrete, multe lucruri nespuse şi multe vise neîmplinite. Sunt un om care de multe ori se adaptează anumitor situaţii nefavorabile şi se teme de judecăţile lumii. Sunt un om care iubeşte oamenii, care se bucură pentru fiecare vorbă bună si pentru care contează orice gest, fie el negativ fie pozitiv.. Un om care respectă alegerile oamenilor din jurul său oricât de dureroase ar fi acestea, nejudecându-i şi care pune uneori pe primul loc fericirea celor dragi. Sunt un om care se ataşează repede , un om care a depins sufleteşte de oameni ce l-au abandonat fără nici o explicaţie.. un om care a pierdut mult ,dar care de fiecare dată a avut tăria să o ia de la capăt fără să se răzbune. Sunt un om care râde cu lacrimi, dar şi plange de două ori mai mult, un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, un om care întotdeauna va face primul pas spre o împacare.. Un om care susţine sus şi tare că e orgolios, dar care uită de chestia asta atunci când primeşte un zâmbet. Sunt un om care este dispus să ierte indiferent de circumstanţe, capabil să uite orice rău numai dacă i se oferă în schimb puţină afecţiune şi încredere. Sunt un om care nu uită momentele frumoase, care nu-i uită pe aceia pe care i-a iubit cândva. O fire recalcitrantă, care de multe ori acţionează fără să gândeasc, dar şi imprevizibilă, un om care a alungat persoane din viaţa sa fără să vrea acest lucru, dar şi care a rămas când ar fi trebuit să plece.  Sunt un om dependent de oameni , de zâmbete, de soare.. Un romantic incurabil care se emoţionează atunci când vede îndrăgostiţi ce se privesc cu multa dragoste, bătrânei ce se ţin de mână prin parc.. Un om pe care o simplă îmbrăţişare îl face fericit, alungându-i orice stare de rău. Sunt un om care a învăţat să asculte, dar care şi vrea să fie ascultat atunci când are ceva de spus. Sunt un om care nu mai vrea să fie înconjurat de măşti, un om care se teme de singurătate, cu stări sufleteşti ce trec de la o extremă la alta, un om vulnerabil. Sunt un om căruia i se prăbuşeşte universul atunci când este părăsit,rănit,dezamăgit. Sunt un om care pleacă din locul în care ştie că nu mai este primit cu aceeaşi căldură.. , un om sincer care a realizat că adevărul spus cu voce tare este benefic. Sunt un simplu om, iubit ,urât, acceptat,respins, înţeles,judecat.. dar care are nevoie de oameni ,de vise.. un om care vrea să iubească şi să fie iubit.

Prostia e de viţă nobilă ..

În ultima vreme cred că unii s-au virusat cu vreo bacterie buclucaşă. Mereu am admirat oamenii inteligenţi dar într-o oarecare măsură .. şi pe cei mai puţin inteligenţi. Însă , întotdeauna ceea ce m-a disperat şi mi-a dat dureri de cap a fost FUDULIA, snobismul neuronal.
Asta înseamnă că din moment ce există atâta prostie printre noi, oamenii trebuie să o aprecieze tare mult de o practică atât de mult. Dacă nu ar fi aşa, să fie posibil ca si prostia să fie supusă răsturnării valorilor?
Mai nou prostia e PROSTIE iar CINSTEA e cinste.
Am observat că mulţi dintre noi ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă ar durea prostia. Adevărul este că ea într-adevăr doare, iar strigătele ei se aud din ce în ce mai bine. Câte chestii nu au devenit 'cool' ? Cică e 'cool' să treci strada pe roşu, e cool să scrii/vorbeşti în termeni complicaţi, e cool să ai telefon mobil cu memorie mai mare decât PC-ul de acasă , e cool sa fii cool..
De ce lumea îmi seamănă cu turnul din Pisa ?